PRIETENIE s. 1. amiciție, (înv. și pop.) prieteșug, (înv. și reg.) amicie, (reg.) fîrtăție, ortăcie, (înv.) prietnicie. (O ~ durabilă.) 2. afecțiune, bunăvoință, cordialitate, (livr.) afabilitate, (fig.) căldură. (N-am simțit ~ lui obișnuită.) 3. amabilitate, atenție, bunăvoință, solicitudine. (Ne-a arătat multă ~.)