PRIGONITOR, -OARE, prigonitori, -oare, s. m. și f. Cel care prigonește; asupritor, persecutor. Cu toată vitregia împrejurărilor și dușmănia prigonitorilor, poetul... nu înceta de a lucra. SADOVEANU, E. 246. Mihnea al III-lea, prigonitorul lui Constantin Postelnicul. IORGA, L. II 618. ◊ (Adjectival) Fig. Harap și eu goneam, goneam, sub galopul fulgerelor prigonitoare. GALACTION, O. I 79.