PRIMAR², -Ă, primari, -e, adj. 1. Începător, inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de bază. Negura de apă îi închidea de pretutindeni ținîndu-i pe loc ca să frămînte un pămînt descompus în elementele-i primare. SADOVEANU, Z. C. 191. Cînd omul se-ndoiește de un princip primar, Nimica nu mai crede, căci nu mai înțelege Nimic aici în lume: aceasta e o lege. BOLINTINEANU, O. 154. ◊ (Ieșit din uz) Învățămînt primar, școală primară (sau clase primare) = învățămînt elementar. Acolo și-a făcut el cele patru clase primare. VLAHUȚĂ, O. A. III 20. ♦ (Rar) Simplist. Situația este... mai complicată decît se judecă în mod primar de către lume. CAMIL PETRESCU, U. N. 111. 2. (Geol.; în expr.) Era primară = era paleozoică. Terenuri primare = terenuri formate în timpul erei primare. 3. (În expr., ieșit din uz) Medic primar = medic șef al unui spital, al unui oraș sau (în trecut) al unui județ. ♦ (În expr.) Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori.