primejdie sf [At: PSALT. 228 / V: (îrg) ~de, (înv) premejde / Pl: ~ii / E: vsl прѣмєждиѥ] 1-2 Împrejurare care amenință (securitatea sau) existența cuiva sau a ceva Si: pericol, nevoie, (ltr) pernicie, (înv) primejduială (1-2). 3 (Îla) De (mare) ~ Primejdios. 4 (Îal) Care vestește un pericol. 5-6 (Pop; în superstiții; îljv) Cu ~ (Care este) de rău augur. 7 (Îlav; gmț) De ~ Extraordinar. 8 (Îe) A-și pune viața (ori capul) în ~ A-și risca viața. 9 (Înv; îe) A se pune (ori a se băga, a cădea) la (sau în ) ~ A se expune pericolului. 10 (Îe) A-i fi capul în ~ A se afla în mare pericol. 11 (Îrg; îe) A da de (sau a veni la) ~ cu cineva A avea o supărare cu cineva. 12 (Înv; îe) A da (pe cineva) de ~ ori a băga (sau a pune pe cineva) în (ori la) ~ sau (îrg) a-i face ~ A pricinui cuiva un rău. 13 (Înv; îae) A băga pe cineva într-un necaz. 14 Risc. 15-16 (Mun; udp „de”) Cantitate sau număr foarte mare. 17-18 (Mun; udp „de”) Proporție sau dimensiune foarte mare. corectat(ă)