priméjdie f. (vsl. bg. prĭe-méždiĭe, d. mežda, bg. -dá, răzor, hotar, adică „ceĭa ce e peste hotar”, ca și vgerm. eli-lenti, străinătate, ngerm. elend, mizerie. V. mejdină). Pericul. Prov. Paza bună trece primejdia rea, e bine să ĭeĭ precauțiunĭ din ainte, prudența e mama siguranțeĭ. – Vechĭ și -jde.