Definiția cu ID-ul 935950:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIMEJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință siguranța sau existența cuiva; pericol. Colonelul își păstrase din militărie curaj și îndrăzneală în fața primejdiei. REBREANU, R. II 167. Cuibul era în primejdie să se surpe. BASSARABESCU, V. 50. Săriți de-o ajutați, Copilu să-i scăpați!... – Vai de mine! Se vede că-i în primejdiei. ALECSANDRI, T. I 186. Paza bună trece primejdia rea (= prevederea înlătură nenorocirea). ◊ (În imprecații) Mă prinse, bată-l primejdia... DELAVRANCEA, O. II 347. ◊ Loc. adj. De primejdie = care anunță o primejdie, care vestește un pericol. Curînd se auzi bătînd la biserică clopotul de primejdie, rar, numai într-o dungă. SADOVEANU, O. VII 122. ◊ Expr. Primejdie de moarte = primejdie mare, care amenință viața cuiva. Parcă eu m-am potrivit? Aceasta nu-i ușor lucru și-i și cu primejdie de moarte. SADOVEANU, O. VIII 218. Cît pe ce o fost să nebunesc, cînd am aflat că te-ai găsit în primejdie de moarte. ALECSANDRI, T. I 341.