PRIMEJDUI, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A pune în primejdie, a amenința, a periclita. Dar cu ce drept să fi spus eu: să-și primejduiască ceilalți viața și libertatea, să meargă alții la greu! DEMETRIUS, C. 45. De ce să-și primejduiască dînsul viața și averea, dacă lumea s-a smintit. REBREANU, R. II 147. ♦ Refl. A-și risca viața, a se expune. Dacă nu mi-ar cere totdeauna să mă primejduiesc așa! DEMETRIUS, C. 18. – Prez. ind. și: (învechit) primejdui (DRĂGHICI, R. 221).