primejduire sf [At: (a. 1729) CAT. MAN. I, 324 / Pl: ~ri / E: primejdui] 1 Amenințare a unei primejdii pentrucineva sau ceva Si: (rar) periclitație, (liv) periclitare, (înv) pericolare. 2-5 Riscare (a liniștii,) (a securității,) (a libertății sau) a vieții Si: expunere. 6 (Mun; spc; în superstiții) Atragere asupra cuiva a unei boli.