PRIMENI, primenesc, vb. IV. 1. Refl. A-și schimba rufele purtate cu altele curate; a se îmbrăca cu rufe curate. ◊ Tranz. Uite ce ți-ai făcut poalele! Și numai azi te-am primenit. REBREANU, I. 16. 2. Tranz. Fig. A împrospăta, a schimba (cu ceva mai bun), a înnoi, a regenera. Una dintre cele trei bătrîne se furișă la ferestruică și primeni luminițele. CAMILAR, N. I 213. Totul s-a petrecut încet și îndelung, ca într-un corp viu care-și primenește pe nesimțite celulele. BOGZA, C. O. 240. Negustorii își primeneau vitrinele cu mărfuri... de primăvară. C. PETRESCU, A. 468. ◊ (Cu complementul «aer», «văzduh») Pe apă s-așterneau umbre mari și o răcoreală dulce, venită de la Dunăre, primenea aerul. DUNĂREANU, CH. 227. – Variante: (regional) premeni (SLAVICI, N. II 53, CARAGIALE, O. III 185, PANN, P. V. I 97), (Mold.) primini (ALECSANDRI, P. P. 144) vb. IV.