prinos sn [At: PSALT. 317/ Pl: ~uri, (îrg) ~oase / E: slv принось] 1 (În ritualurile religioase, mai ales în Antichitate) Ceea ce se oferă ca dar, în semn de venerație, de mulțumire, pentru realizarea unui scop etc., unei divinități, unui sfânt etc. Si: jertfă, ofrandă, (înv) mântuire, plocon, (îvr) primeală. 2 (Îrg) Pomană. 3 (Spc; îrg) Colac mare oferit preotului sau credincioșilor la înmormântări, la parastase sau la anumite sărbători religioase. 4 (Rar) Plocon dat unui stăpânitor. 5 (Pgn) Dar. 6 (Pgn) Recompensă. 7 Sacrificiu făcut în slujba unei cauze, a unei idei etc. 8 Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință etc.