prinos, prinosuri și prinoase s. n. 1. (În ritualurile religioase, mai ales în antichitate) Ceea ce se oferă ca dar (în semn de venerație, de mulțumire, pentru realizarea unei dorințe etc.) unei divinități, unui sfânt etc.; jertfă, ofrandă, (înv.) mântuire, (înv.) primeală. ♦ (Înv., reg.) Ceea ce se dăruiește în amintirea morților; pomană; spec. colac (mare) oferit preotului (sau credincioșilor) la înmormântare, la parastase sau la anumite sărbători religioase. 2. Sacrificiu făcut în slujba unei idei, a unei cauze etc. 3. Omagiu adus cuiva în semn de devotament. – Din sl. prinosŭ.