PRINȚ, prinți, s. m. Principe. Dar dintr-al prinților șirag, Cîți au trecut al casei prag, De bună seamă cel mai drag A fost ales. COȘBUC, P. I 54. Alungat-o-ai pe dînsa, ca departe de părinți, în coliba împietrită ea să nasc’ un pui de prinț. EMINESCU, O. I 83. Încă înainte de 1290... se aflau prinți romîni, între care, la 1247, unul numit Litovoi și altul Seneslav. BĂLCESCU, O. I 136. ◊ Prinț-consort v. consort. Prinț moștenitor v. moștenitor. ◊ Expr. A trăi ca un prinț = a trăi foarte bine, a avea de toate din belșug.