pripésc v. tr. (vsl. prĭ-spĭeti, a veni, a grăbi, d. spĭeti, a se coace de soare; sîrb. prispeti, a se coace de soare, rus. prispĭetĭ, a sosi la timp, ca și lat. maturare, a face matur, a se coace de soare, a se grăbi. Ar fi trebuit să se zică prispesc, ca dospesc d. dospĭeti. Dar, pin confuziune cu vsl. pri-pešti, a coace, a arde [V. prichicĭ], s’a zis pripesc). Grăbesc, zoresc, accelerez: a pripi pasu, mersu, plecarea. Grăbesc coacerea: soarele pripește grînele. Buc. Surprind, zăpsesc: poliția l-a pripit. V. intr. Mă grăbesc s’ajung (Vechĭ): a pripi undeva. Holdele’ncep a pripi, încep să se coacă răpede. Soarele pripește, arde, frige, dă prea multă căldură. V. refl. Mă grăbesc, mă zoresc: Cine se pripește, se poticnește (Prov.), graba strică treaba.