pripon¹ [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~oană sf / A și: (reg) prip~ / Pl: ~oane, (reg) ~e / E: slv прѣпонъ] 1 sn Frânghie sau alt obiect cu care se leagă vitele la păscut pentru a nu se putea deplasa decât pe o suprafață limitată, o ambarcație la țărm pentru a nu fi luată de valuri etc. 2 sn (Pex) Țăruș sau altceva de care se prinde priponul¹ (1). 3 sn (Pex) Pripon¹ (1) împreună cu pripon¹ (2). 4 sn (Îlv) A lega (sau a sta, a pune, a lăsa) în ~ A (se) priponi. 5 sn (Mun; pex) Perioadă cât durează înfășurarea maximă și desfășurarea totală a funiei legate cu un capăt de steajer și cu celălalt de caii care treieră, învârtindu-se la arie în jurul steajerului. 6 sf (Reg; îf pripoană) Fiecare dintre prăjinile care, legate câte două la vârf, se pun de-o parte și de alta a acoperișului de paie sau de stuf al unei case, pentru a-l susține împotriva vântului. 7 sf (Reg; îf pripoană) Par sau alt obiect care se folosește pentru a sprijini ceva. 8 sf (Reg; îf pripoană) Șiret de piele. 9 sn (Mpl) Unealtă de pescuit formată din mai multe cârlige cu nadă, prinse din loc în loc de o funie care se așază pe fundul sau la suprafața apei și ale cărei capete sunt fixate de țăruși Si: (reg) sfoară, cărmăcuță, carmac. 10 sn (Pex) Țăruș sau altceva de care se prinde priponul¹ (9) sau alte unelte de pescuit. 11 sn (Reg) Coadă sau mâner al juvelnicului.