prisacă sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 212/13 / V: (reg) pres~, presea~, ~agă, ~sea~ / Pl: ~săci / E: slv *прѣсѣка] 1 (Pop) Loc într-o pădure unde s-au tăiat copacii. 2 (Pop) Poiană rămasă după tăierea copacilor. 3 (Reg) Vale îngustă și seacă. 4 (Pop) Trunchi de copac care a fost curățat de crengi. 5 (Reg; îf presacă) Crestătură făcută în trunchiul unor copaci, care servește la marcarea unei porțiuni de pădure. 6 Loc unde sunt așezați stupii, pentru a se crește albine Si: stupărie, stupină, (rar) albinărie, prisăcărie (2), (reg) pivniță, polată. 7 Totalitate a stupilor aflați în prisacă (6) Si: prisăcărie (3), stupărie, stupină, (rar) pivniță, polată. 8 (Csc) Totalitate a albinelor dintr-o prisacă (6-7). 9 (Trs) Loc unde se adăpostesc ori s-au adăpostit cândva oile sau caii în timpul nopții Si: staniște, stână. 10 (Trs) Îngrăditură făcută prin îngrămădire de lemne, nuiele, spini etc. 11 (Reg; îf prisagă) Fiecare dintre bucățile de lemn sau de fier ale unei grape, în care sunt înfipți colții.