PRISOSI, prisosesc, vb. IV. Intranz. (Uneori construit cu dativul persoanei) A fi de prisos, a se afla în cantitate mai mare decît îi trebuie cuiva. Învățătorul îi spuse că oamenii Vor pămînt și că nu mai pot trăi din ceea. ce prisosește boierilor. REBREANU, R. I 95. Tot omul are un dar și un amar; și unde prisosește darul, nu se mai bagă în samă amarul. CREANGĂ, O. A. 260. Ploile mai mult lipsesc decît prisosesc. I. IONESCU, M. 62. ♦ A fi inutil. Înțelegînd că prisosește în rîndul celorlalți, a vrut să plece. ARDELEANU, D. 95. – Variantă: (regional) pristosi, pristosesc, vb. IV.