priveghi, -uri, s.n. – 1. Veghere a unui mort, noaptea, înainte de înmormântare: „De cu seară, precum și în celelalte seri, până nu-i înmormântat, se strâng în priveghi. În aceste seri se strâng la casa mortului tineri, bătrâni. Tinerii se joacă în cărți și alte jocuri de petrecere, iar bătrânii citesc” (Bârlea 1924 II: 472). – Der. regr. din priveghea „a păzi” (< lat. pervigilare); Din rom. provin ucr. prewetje, srb. privek „serbare nocturnă”.