priveghi, priveghiuri, (preveghi), s.n. – Veghere a unui mort, noaptea, înainte de înmormântare: „De cu seară, precum și în celelalte seri, până nu-i înmormântat, se strâng în priveghi. În aceste seri se strâng la casa mortului tineri, bătrâni. Tinerii se joacă în cărți și alte jocuri de petrecere, iar bătrânii citesc” (Bârlea, 1924, II: 472); „Pă o frunză de cureti / Mi-o răspuns c-oi me-n priveghi” (Bilțiu, 2006: 180). – Der. regr. din priveghea (DEX, MDA). Cuv. rom. > ucr. prewetje, srb. privek „serbare nocturnă”.