PRIVILEGIU s. 1. prerogativă, (înv.) pronomion. (~ al unui demnitar.) 2. drept. (S-a folosit de ~ul pe care îl are.) 3. avantaj, favoare, înlesnire, ușurință, (pop. și fam.) hatîr. (Se bucură de unele ~ii.) 4. avantaj, favoare. (Mă bucur de ~ul de a-l cunoaște.) 5. cinste, favoare, onoare, (pop. și fam.) hatîr. (I se face ~ul de a fi invitat la solemnitate.) 6. avantaj, binefacere, dar, folos. (~iile tehnicii moderne.)