PROCLAMARE s. f. 1. Acțiunea de a proclama; (în special) anunțare solemnă a constituirii unei forme de stat; p. ext. declarare, afirmare (solemnă) Proclamarea Republicii Populare a însemnat cucerirea întregii puteri politice de către clasa muncitoare aliată cu țărănimea muncitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2858. Proclamarea egalității politice și civile pentru toti fiii Romîniei. KOGĂLNICEANU, S. A. 192. 2. (Învechit) Proclamație (1). Era olteanul în astă stare Cînd dete Tudor o proclamare Că duce moartea la osmanlîi. BOLLIAC, O. 139.