PROCLAMAȚIE, proclamații, s. f. 1. Manifest prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță; apel tipărit avînd un caracter agitatoric. Lui [Bălcescu] i se datorește proclamația de la Izlaz. SADOVEANU, E. 53. Proclamația tipărită și unele cuvîntări... se vor citi în cursul dimineții de joi în diferite piețe ale orașului. CAMIL PETRESCU, O. II 120. 2. (Învechit) Proclamare (1). Proclamația ce a făcut din balcon îmi răsună încă în auz. NEGRUZZI, S. III 377. – Variantă: (învechit) proclamațiune (GHICA, S. 103) s. f.