PROCOPSIT, -Ă, procopsiți, -te, adj. 1. Îmbogățit (mai ales fără muncă); ajuns. Acest bun prieten. nerăbdător să mă vază și pe mine procopsit. GALACTION, O. I 30. A primit întîia arvună din mîinile grase și roșii ale lui Struțescu, pielar angrosist din Severin, procopsit în afaceri. BASSARABESCU, S. N. 130. 2. Instruit, priceput, învățat. Voia țiganul să se arate că adică e procopsit, știe cîntece străine. GANE, N. III 173. În vreme de o lună soborul s-a adunat... toți oameni cuvioși foarte procopsiți. NEGRUZZI, S. I 226. ◊ (Ironic) Ce? tu socoți că ești mai procopsită decît noi? SBIERA, P. 45. (Substantivat) Aș fi voit s-o citesc, se oțărî Stanca supărată de glumă. Să cunosc și eu ce ascunzișuri are procopsită. SADOVEANU, M. C. 163. – Variantă: pricopsit, -ă adj.