PRODIGA, prodig, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A întrebuința ceva în măsură neobișnuit de mare; a risipi. [Revista] «Literatorul» a prodigat elogiuri acestui poet. MACEDONSKI, O. IV 45. Comisiunea lexicografică este invitată a... nu prodiga frazele date drept exemple. ODOBESCU, S. II 342.