PRODUCTIVITATE s. f. Însușirea de a fi productiv; capacitate de a produce mult, randament. O deosebită însemnătate au de asemenea și măsurile privind lărgirea suprafețelor însămînțate și sporirea productivității la hectar a plantelor furajere. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860. ♦ Productivitatea muncii = producția (2) pe unitatea de timp; cantitatea de produse realizate de un muncitor sau de un grup de muncitori într-o unitate de timp determinată (oră, zi, lună etc.). Productivitatea muncii se determină prin raportul dintre volumul producției realizate de un muncitor sau un grup de muncitori și cheltuiala de timp de muncă întrebuințată în medie pentru a realiza acea producție. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 63.