Definiția cu ID-ul 878892:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROEMINENȚĂ, proeminențe, s. f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieșitură. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminence.