Definiția cu ID-ul 505798:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
prohod (prohoduri), s. n. – Slujba morților. Sl. provodŭ „moarte”, prochodŭ „moarte” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 297). – Der. prohodi, vb. (a face slujba morților; a îngropa), din sl. prochoditi.