prohodí, prohodesc, (provodi), v.t. A oficia prohodul; a duce un mort la groapă, a îngropa; a comânda: „De trăié, l-oi agodi, / De-o murit, l-oi prohodi” (Papahagi, 1925: 174); „Iară noi, preuții satului, am ertat, și l-am provodit și i-am cetit dezlegare” (Bârlea, 1909: 58; doc. din 1747). – Din sl. prohoditi „a muri” (Scriban, DEX, MDA).