opțiuni

Definiția cu ID-ul 1206939:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

promontoriu sn [At: AR (1829), 1711/29 / V: (înv) ~tor, promontorie sf, ~muntoriu[1], ~muntorium / Pl: ~ii / E: lat promontorium[2], it promontorio, fr promontoire] 1 (Înv) Munte. 2 (Pex) Vârf de munte. 3 Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare Si: (îvr) promunte. corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: ~toriu — LauraGellner
  2. În original, fără accent — LauraGellner