PROMOVARE, promovări, s. f. Acțiunea de a promova. 1. Ridicare, înaintare, avansare a cuiva într-o funcție sau într-un rang superior, într-un loc de răspundere. Atragerea femeilor în producție și promovarea lor în munci de conducere devine o problemă de stat din cele mai importante. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2575. ♦ Trecerea unui elev sau student într-o clasă sau într-un an superior. Promovarea studenților dintr-un an în altul se face o dată pe an. 2. Susținere, sprijinire, dezvoltare, stimulare. Prin promovarea metodelor colective de conducere... se creează condițiile necesare pentru educarea de noi activiști, de noi conducători. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 79.