pronunța [At: IORGOVICI, O. 5/18 / V: (înv) ~ția, ~nuncia / Pzi: pronunț, (înv) ~țez / E: după fr prononcer] 1 vt (C. i. sunete, silabe, cuvinte sau grupuri de cuvinte) A emite, a articula cu ajutorul organelor vorbirii Si: a rosti¹. 2 vt (Pex) A spune. 3 vt (Îvr, îf pronunția) A se citi. 4 vt (C. i. cuvântări, discursuri etc.) A prezenta prin viu grai unui auditoriu. 5 vr A-și spune părerea sau intenția asupra unei probleme. 6 vr A-și da avizul într-o problemă. 7 vr A lua atitudine într-o problemă Si: opina. 8 vt (Jur; c. i. hotărâri, sentințe etc. judecătorești) A decide în urma unor dezbateri și a comunica în mod public. 9 vt (Jur; c. i. hotărâri, sentințe etc. judecătorești) A declara ceva în virtutea autorității cu care cineva este învestit.