PROPOVĂDUI, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la o învățătură religioasă) A predica; (astăzi, cu privire la orice idei, doctrine, concepții) A răspîndi, a propaga. Rareori spunea mai mult de trei vorbe deodată și atunci numai ca să propovăduiască evanghelia. DUMITRIU, P. F. 3. Gorki propovăduiește tinerilor scriitori datoria ce o au intelectualii de a sprijini necurmat și cu toată puterea lupta politică a muncitorimii. SADOVEANU, E. 262. Anton e un sărman care a fost călugăr pe undeva, s-a smintit, a fugit din mînăstire și acuma, de ani de zile, propovăduiește năzdrăvănii și trăiește din mila oamenilor. REBREANU, R. I 162. – Variante: propăvedui (RUSSO, S. 75), propovedui (ALEXANDRESCU, M. 333) vb. IV.