propovăduitor, ~oare [At: CORESI, EV. 130 / V: (înv) ~ved~, ~oare / P: ~du-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: propovădui + -tor] 1-3 smf Persoană care propovăduiește (1-3) Si: mărturisitor, predicator, propagator, (înv) propovednic. 4 sm (Îvr; îf propoveduitor) Persoană care prorocește (2).