proptéa f., pl. ele (d. proptesc). Vest. Lucru care sprijină (de ex., o prăjină la o ramură prea încărcată de poame ca să nu se frîngă). Fig. Ajutor, protecțiune: a ajunge departe cu proptelele partiduluĭ. Iron. Proptele la fălcĭ, pumnĭ, ghĭonturĭ (V. proțăpesc). – În est propea (d. propesc). Vechĭ poprea, podprea.