*proscriŭ, -scris, a -scríe v. tr. (lat. proscribere, a anunța pin afipt, a publica, a promulga, a despoĭa în numele legiĭ, a pune capu la preț, d. pro, înainte și scríbere, a scrie. V. circum-scriŭ). Condamn la moarte pintr’un simplu afipt public: Sula a proscris miĭ de cetățenĭ romanĭ. Antoniŭ l-a proscris pe Cicerone. Pin ext. Exilez. Fig. Desființez: a proscrie un obiceĭ.