prostime sf [At: DOSOFTEI, PS. 79/5 / E: prost + -ime] 1 (Înv) Curățenie sufletească. 2 (Înv) Cinste (1). 3 (Înv) Umilință. 4 (Înv) Modestie. 5 (Înv) Neștiință. 6 (Îvr) Însușire a ceea ce este prost (41). 7 (Înv) Prostie (6). 8 (Csc) Număr mare de oameni Si: gloată (1), mulțime, norod, (îvr) prostețe (1). 9 (Spc) Țărănime.