protest sn [At: (a. 1703) FN 155 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat protestum, it protesto] 1 Manifestare energică împotriva unei stări de fapt, a unei măsuri etc. considerată drept abuzivă, injustă Si: (rar) protestare (1), protestație (1), (îvr) protestăciune. 2 (Ccr) Protestare (2). 3 (Șîs notă de ~) Act al unui guvern prin care acesta dezaprobă o acțiune a guvernului altui stat, considerată contrară tratatelor sau normelor de drept internațional. 4 (Jur) Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe Si: (înv) protestație (3). 5 (Rar) Declarație (18).