PROTEST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta, opoziție hotărîtă, manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă. [Căzuse] victimă nu atît a protestului său patriotic... cît a plîngerilor și intrigilor boierilor către Poartă. KOGĂLNICEANU, S. A. 211. Notă de protest = comunicare scrisă prin care un guvern ia atitudine împotriva unui act considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional, săvîrșit de guvernul altei țări. 2. (În economia capitalistă) Act public prin care se constată de către organele judecătorești neplata la scadență a unei polițe. – Pl. și: (învechit) protesturi (GHICA, A. 592, NEGRUZZI, S. III 153, ALEXANDRESCU, M. 273).