protesta [At: HELIADE, D. J. 11 / Pzi: ~tez / E: it protestare, fr protester] 1 vi A-și manifesta energic dezaprobarea față de o stare de fapt, față de o măsură considerată injustă, abuzivă, dăunătoare Si: (înv) a prerecui, a prici⁴, (îvr) a protestui, a protestălui, a protestarisi. 2 vt (Înv) A contesta (5). 3 vt (Jur; c. i. polițe, cecuri etc.) A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. 4 vt (Rar) A declara (4).