Definiția cu ID-ul 937078:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROVOCA, provoc, vb. I. Tranz. 1. A ațîța, a întărîta, a excita. (Glumeț) Un lăstun, în frac, apare Sus pe-un vîrf de trestie, Ca să ție-o cuvîntare În această chestie. Dar broscoii din răstoacă Îl insultă-n pauze Și din papură-l provoacă Cu prelungi aplauze. TOPÎRCEANU, P. 35. ♦ A împinge pe cineva la acte reprobabile; a instiga. A provoca la ceartă. 2. A avea ca urmare; a determina, a cauza, a prilejui. Dacă critica mea va fi... nedemnă și nepotrivită pentru scrierea ce a provocat-o, rușinea va rămînea numai pe seama mea. ODOBESCU, S. III 10. ◊ Expr. A provoca mila cuiva v. milă1 (1). ♦ A produce intenționat un eveniment, o întîmplare; a stîrni. A provocat scandal. 3. A chema, a invita (pe cineva) la o întrecere, la un joc. ◊ Expr. A provoca la duel = a chema pe cineva să se bată în duel. Octave provoacă la duel pe amicul său și-l rănește în luptă. GHEREA, ST. CR. II 327. ◊ (În contexte figurate) Trebuia să ne cunoaștem și să-l provoc la un înverșunat duel dialectic și științific. GALACTION, O. I 230.