PROZAIC, -Ă, prozaici, -e, adj. Lipsit de calități artistice, de poezie, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, obișnuit, vulgar. într-o societate unde toți aleargă după cîștig, după prozaicul ban, unde lupta pentru trai e atît de grea, desigur interesul pentru artă nu va fi așa de mare, după cum ar dori artistul. GHEREA, ST. CR. I 201. După o convorbire atît de prozaică, în care vreme ne uitam unul la altul, am sfîrșit prin a rîde noi însuși de noi. NEGRUZZI, S. I 68. Prozaice umilințe nu poci a le înfrunta. ALEXANDRESCU, M. 244.