proțăpésc v. tr. (d. proțap). Înțepenesc cu proțapu: a proțăpi moara de vînt. Pun căluș ca să nu poată vorbi: a proțăpi gura. Fam. A-ĭ proțăpi cuĭva niște pumnĭ la fălcĭ, a-ĭ pune proptele la fălcĭ, a-l lovi cu pumniĭ la fălcĭ. A-ĭ proțăpi baĭoneta la gît, la pept, a-l opri cu ĭa ca să nu înainteze. V. refl. A scoate peptu înainte cu mîndrie, a se înfige.