pruncotan, pruncotani, s.m. – Copil mai mare (14 -16 ani); băiețandru. Până la această vârstă se folosește apelativul cocon sau prunc: „Când am fo’ io pruncotan de zece, doisprezece ai, am fo’ de slugă la o gazdă străină” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 95). (Trans., Maram.). – Din prunc + suf. -otan (MDA).