prăbușire sf [At: ALECSANDRI, T. 1573 / Pl: ~ri / E: prăbuși] 1 Rostogolire bruscă, cu violență, cu zgomot de la înălțime Si: năruire, prăvălire, surpare, (rar) prăbușeală. 2 (Glg) Desprindere a unei mase de roci de pe o pantă abruptă și deplasarea ei bruscă, de obicei sub acțiunea gravitației Si: surpătură. 3 (Fig) Decădere bruscă. 4 Curgere cu repeziciune a unei ape pe un loc abrupt. 5 Cădere de la înălțime a unei ape, formând o cascadă. 6 (Med) Scădere bruscă a tensiunii arteriale. 7 Îndreptare rapidă spre o anumită direcție. 8 (Îvr) Strivire. 9 (Buc) Scufundare. 10 (Fig) Faliment.