PRĂBUȘIRE, prăbușiri, s. f. Acțiunea de a se prăbuși și rezultatul ei; cădere de la înălțime; năruire, surpare. Bozan simți o plesnitură în cap și durerea, părea alta decît aceea pe care a simțit-o în clipa prăbușirii cu podul rulant. SAHIA, N. 37. Se aude deodată o mare prăbușire de lemne între culise și vocea lui Ion strigînd: Valeu! m-am ucis! ALECSANDRI, T. 1573. ♦ Fig. Durere mare, deznădejde. Citește a doua oară [scrisoarea], pe figura lui se înscrie o mare prăbușire. BARANGA, I. 186.