prăvăli [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 465/11 / V: (rar) ~la, (înv) prev~, priv~, (reg) ~lui / Pzi: ~lesc, (reg) prăvăl / E: slv провалити (сѧ), bg проваля (се)] 1-2 vtr A (se) înclina. 3-4 vtr (A face să cadă sau) a cădea brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare rostogolindu-se, sfărâmându-se, rănindu-se etc. Si: a se prăbuși, a se răsturna. 5-6 vtr (Pex) A (se) rostogoli. 7-8 vtr A (se) distruge în urma acțiunii unor forțe violente. 9 vr (Îrg) A se culca. 10 vr (D. ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime. 11 vr A se prăbuși. 12 vr (Rar) A coborî în pantă¹. 13 vr (Pex) A aluneca. 14 vr (Fig) A se împrăștia. 15-16 vtr (Fig; înv) (A face să decadă sau) a decădea în mod brusc, violent. 17-18 vtr (A face să dispară sau) a dispărea în mod brusc, violent. 19 vt (Spc, pop) A doborî într-o luptă. 20 vt (Pex) A învinge în luptă. 21 vr (Rar; d. ființe) A se repezi spre cineva sau asupra cuiva, încercând să-l doboare. 22 vr A se îndrepta în goană într-o anumită direcție. 23 vr (D. fenomene ale naturii) A se dezlănțui cu putere. 24-25 vtr (Îvr) A (se) transforma.