PRĂVĂLIE s. f, (Mold., ȚR, Trans. S) Local în care se expun și se vînd diferite mărfuri. A: Fietecarea trunchi de meserniță și prăvălie de carne deschisease. CANTEMIR, IST. Au dat jac pen bisearici, pen case, pen magazii, pen prăvălii, de răpia cine ce putea și fugiia. IM 1754, 74^v. ◊ Fig. M-am făcut prăvălie fărădelegilor. AR, 68^v. B: De va împrumuta neștine pre altul ... vreo prăvălie sau altă ce va fi dup-aceaia singur cu voia lui fără știrea judecătoriului va scoate-l... acela nu se va certa. .ÎNDREPTAREA LEGII. Iaste și tîrg cu prăvăliii. COSM 1766, 86^r ; cf. IM 1730, 105^r. C: Prăvălii, adecă case de vînzare și de cumpărat și de lucruri de trebuințe. VSV 1705, 241^v; cf. S, 89^v. Etimologie: sl. privilie „privilegiu”. Cf. b o l t ă, b u d ă , d u g h e a n ă.