PSIHIC¹ s. n. Însușire particulară a materiei superior organizate de a reflecta realitatea obiectivă. ♦ Structura sufletească proprie cuiva. Eminescu n-avea nimic bolnav în sine însuși; dar psihicul lui era foarte fin pentru lumea de azi, vedea și simțea prea mult mizeriile dimprejurul său. IONESCU-RION, C. 91.