PUFOS, -OASĂ, pufoși, -oase, adj. Acoperit cu puf². Primul gardian Gociu se înclină. Fața lui pufoasă se lăți într-un zîmbet plin de umilință. V. ROM. decembrie 1953, 17. ♦ Asemănător cu puful; moale, ușor, afînat. Trestia își legăna spicul uriaș, pufos și auriu. DUMITRIU, P. F. 220. Nu mai așteptam, de mult, cu gura deschisă, spre cer, să prindem pe limbă și în gene crainicii pufoși ai iernii. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 45. A doua zi dimineață, cînd Evantia își aruncă ochii pe geam, rămase o clipă orbită de albul scînteietor care acoperea c-un strat pufos pămîntul. BART, E. 308.