pufăire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pufăi] 1 (D. oameni și animale) Respirație cu zgomot și cu greutate pe nări Si: pufăială (1), pufăit¹ (1), pufăitură (1). 2 (Spc) Pufnire (1). 3 (D. oameni) Scoatere afară pe gură și pe nas a fumului de tutun cu zgomot înfundat, prelung și șuierător Si: pufăială (2), pufăit¹ (2), pufăitură (2), pufnet (2), pufnire (2), pufnitură (2). 4 Fumegare (1). 5 (D. locomotive) Scoatere de aburi sau de fum cu presiune și cu zgomot Si: pufăială (3), pufăit¹ (3), pufăitură (3). 6 (Îvr) Râs pe înfundate Si: pufăială (4), pufăit¹ (4), pufăitură (4).