puhoi¹ sn [At: URECHE, L. 112 / V: (reg) covoi, hopoi (Pl: ~uri), opovon, păvoi, pâh~, povon, puvoi, (îvr) pogh~, (pop) poh~, (îrg) povoi / Pl: ~oaie, (rar) ~uri / E: slv повонь] 1 Cantitate foarte mare de apă, formată de ploi sau de zăpezile topite, care curge cu repeziciune și forță. 2 Apă curgătoare umflată de ploi care iese din matcă și se revarsă cu forță Si: șuvoi, torent. 3 Ploaie mare, torențială Si: potop. 4 (Reg; îf hopoi) Picătură mare de ploaie. 5 (Pan; cu determinări care arată felul, natura) Cantitate imensă de ființe sau de lucruri în mișcare năvalnică, în agitație etc. Si: mulțime, potop. 6 (Reg; îf povoi) Cărare făcută în pădure de animalele sălbatice. 7 (Trs) Îngrămădire de lemne, crengi etc., blocate pe cursul unei ape, formând un stăvilar.